Tarassaco 100ml YAMAMOTO

Este o plantă care era destul de comună în pajiștile și câmpiile noastre, atât de mult încât acum nu mai acordăm atenție, aproape considerând-o o „buruiană” dintre multele care cresc spontan, dar păpădia, numită și „dintele leului”, „puful”, „steaua galbenă” sau „coroana preotului”, are un „background” de utilizare în medicina tradițională care se pierde în secole. Numele său „dintele leului” provine de la forma sa particulară, marginile zimțate ale frunzelor sale care amintesc vag de dinții unui felin, cu frunze lungi, lanceolate și cu margine dințată. Este cunoscută pentru caracteristica sa specială că după înflorire, în vârful tulpinii se formează o mică structură rotundă și pufoasă compusă din multe achene, pe care toți copiii își amintesc că au suflat-o cel puțin o dată în viață.

În secolele trecute a fost definită ca un remediu depurativ prin excelență (împreună cu alte aplicații legate de vindecarea rănilor și capacitatea de stimulare a diurezei), calitate confirmată ulterior și de studii în fitoterapia modernă. Chiar și în medicina tradițională chineză milenară, păpădia este folosită pentru a susține funcția depurativă și a stimula curățarea căilor urinare. În multe texte vechi de medicină, păpădia era recomandată și pentru tratarea infecțiilor, problemelor pielii precum eczema și durerilor articulare. În prezent, în fitoterapie, păpădia este un remediu natural bine cunoscut pentru acțiunea sa depurativă, iar frunzele sunt folosite în special pentru a ajuta funcția renală ca un bun drenor împotriva retenției de apă, pe lângă faptul că este un ajutor digestiv. Renumele său provine din faptul că rădăcina sa posedă proprietăți depurative interesante, deoarece stimulează funcționalitatea biliară, hepatică și renală, adică activează „organele emunctorii” (ficatul, rinichii, pielea) responsabile de transformarea (și eliminarea apoi) toxinelor prin fecale, urină sau transpirație.

Aceste acțiuni la nivelul organismului derivă din compoziția sa particulară de elemente care includ alcooli triterpenici (tarasserol), steroli vegetali, inulină (în special în latex), principii amare (taraxacină) și săruri minerale (conținut ridicat de potasiu) care conferă plantei proprietăți tonice și digestive. Totuși, în rădăcină se concentrează cea mai mare cantitate de principii active, cu prezența vitaminelor A, B1, B2, B3, C, E, K, alfa și beta-caroten, criptoxantină-beta, luteină și zeaxantină, calciu, sodiu, fier, fosfor, potasiu, magneziu, zinc și seleniu, tanini, flavonoide, acid cafeic și cumaric. Taraxicina, în special, stimulează producția de salivă, sucuri gastrice și pancreatice și bilă, facilitând golirea vezicii biliare. Conține și inulină care, ca fibră prebiotică, hrănește flora bacteriană și îmbunătățește tranzitul intestinal, având o acțiune laxativă eficientă, dar delicată. Acțiunea drenatoare atât de „faimoasă” a păpădiei este dată de flavonoide și sărurile de potasiu, care acționează la nivel renal stimulând producția de urină și drenajul lichidelor în exces, fiind foarte apreciată de femeile care au picioare umflate, celulită și retenție de apă.

Acest „pool” de substanțe puternic purificatoare, antiinflamatoare și detoxifiante conținute de păpădie este leacul care a făcut-o cunoscută de-a lungul secolelor în medicinile tradiționale, în special pentru ficat. Acești compuși bioactivi favorizează eliminarea reziduurilor (zaharuri, trigliceride, colesterol și acizi urici), făcând din păpădie o plantă „hepatoprotectoare”, foarte indicată în caz de insuficiență hepatică, icter și calculi biliari. În special, păpădia conține taraxacină, un compus amar care stimulează vezica biliară să se contracte pentru a crește fluxul biliar, stimulând astfel depurarea. Acțiunea sa secretorie stimulatoare nu se limitează la bilă, ci stimulează secrețiile tuturor glandelor aparatului gastro-intestinal (salivă, sucuri gastrice, pancreatice, intestinale), precum și musculatura aparatului digestiv, favorizând ușor acțiunea laxativă (secundară).

*Păpădia este contraindicată în caz de gastrită, ulcer și la persoanele predispuse la hipotensiune. S-au înregistrat interacțiuni cu unele medicamente, cum ar fi diureticele, și este important de menționat că poate interacționa cu AINS (medicamente antiinflamatoare nesteroidiene); cei care urmează astfel de tratamente trebuie să consulte întotdeauna medicul înainte de orice altă suplimentare.